Firul
Se tot chinuia sa ajunga sus de tot ...in varf, insa cand isi spunea ca in sfarsit....mai venea un val , si-l tragea inapoi. De doisprezece ani traia aceeasi spaima ca nu va apuca sa fie si el sus...in varf...niciodata. Isi imagina cu groaza momentul cand, strivit de calciul vreunuia incins de soare sau poate din cauza unei furtuni, va ajunge dedesubt, acolo de unde nu mai iesi niciodata.
Ziua de azi a inceput la fel ca toate celelalte....cu sperante. Nimic nu lasa sa se inteleaga ca se va intampla......un vuiet neobisnuit se auzea in departare, facandu-l sa tresara. "Ce-o fi?, se intreba...sa nu spui ca iar vine tractorul ala care ma dispera..." Ei bine nu...
Un grup de copii se apropia tipand in gura mare, agitand in maini tot felul de scule pentru sapat, galetuse si alte greble. Intamplator (sau nu....nimani nu va sti) s-au oprit exact langa el.
Pst...hei...vecine....ce spui de astia? Crezi ca....hm? Raspunsul nu a mai venit insa. Vecinul lui, un exemplar frumos de spartura de midie albastruie, se pierdea in inaltul cerului , aruncat de lopatica unui blondut bucalat. Ce soarta a mai avut si asta...de 20 de ani astepta si el si acum....Heiiii!!!! ce se intampla? Un potop de apa se revarsa asupra lui...simtea cum se afunda incet, incet. Disperarea il cuprindea....hei...nu ma lasati aici....
O fetita cu codite impletite tirolez se apleca si cu o miscare dibace isi umplu galetusa . "Mimi...unde facem castelul?"...ce??? castele? oare sa am eu sansa asta? gandea el de la fundul galetusei.
Fetitele s-au apucat serios de treaba. Plaja era un adevarat camp de bataie...incepuse concursul.
Dupa doua ore , semnalul dat de profesoara durdulie cu costum de baie oranj, i-a facut pe copii sa inghete. unii nu terminasera, altii mai aruncau pe furis cate-o scoica pe ici pe colo...asa ...pentru decor...altii..nu au fost prea norocosi.
castelul construit de Mimi si Felicia a iesit pe locul patru, insa era singurul facut de doua fete. Binenteles ca au existat (ca in orice concurs care se respecta) tot felul de comentarii, contestatii, vociferari. Degeaba...juriul a decis si a impartit premiile. Copiii au disparut la fel de repede cum au aparut....venea ploaia.
In toata povestea asta...cel mai fericit era el....firul de nisip. Ajunsese chiar in varful castelului, de unde privea tantos peste toata plaja. cine mai era ca el....
Deodata..simti un fior rece .... o picatura de ploaie...inca una...castelul a inceput sa se surpe...
Ce a urmat este lesne de intuit....gloria e scurta cand esti singur. Sfarsitul vine tocmai atunci cand te astepti mai putin.