Nu e usor sa recunosc
Ca te iubesc cu disperare,
Dar n-am ce face si supus
Iti cumpar seara...la apus,
Un fir firav...de floare.
Cu lupii tineri ce te inconjoara
Un zid de inimi construiesc
Sperand...
ca nu va trebui ca un Manole odinioara,
Sa te zidesc,
Ca sa te pot pastra, iubire-ntr-o icoana.
Acum iubesc....iubesc cum n-am iubit
Nicicand...
Femeia care viata mi-a robit,
Pivirea-i de cristal cand am vazut
In ziua-n care soarta sau destinul au facut
Ca sufletele noastre sa se fi-ntalnit.
Cu ochii ei de luna noua
Si zambet pur, de portelan
Ca un copil nascut din roua diminetilor de mai
M-a-nconjurat cu vraja-i de sofran.
Iti multumesc c-ai aparut in viata mea
Cand totul imi parea strain si fara sens,
Lumina mi-ai adus in gand si-acum as vrea
Ceea ce nu am reusit sa-ti spun mereu...
Sa intelegi ca fara tine nu sunt eu
Si lumea mea e goala far-a ta.
Acum cand noaptea rece ne desparte
Incerc sa te ating in gand cu un sarut,
Iubirea mea-i aproape si totusi e departe
Sa te-ncalzesc la piept eu as fi vrut.
Cu soapte de amor s-adormi in gand
In parul negru un trandafir sa-ti pun,
Cuvintele cu greu mi le gasesc
Doar doua insa vreau sa ti le spun
Te iubesc, Doina!
17 februarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu