Blog despre sex.

…Cer scuze daca v-am dus in eroare…n-are treaba cu sexu ce scriu eu aici, dar cum altfel sa atrag privirile cititorilor daca nu cu un borcan fara capac plinde iz languros, mirosind a violet si înşelătorie cruntă.

Voi încerca să bat ceva câmpii în căutarea a ceea ce se numeşte....”esenţa încrederii în om”. Nu încercaţi sa ma înţelegeţi...doar am spus...bat câmpii, dar părerea voastră poate fi sau nu importantă, poate fi sau nu luată în seamă, poate fi sau nu relevantă. Sau poate sa nu fie.

Tot mai des aud în stanga şi-n dreapta...”ah, şi câtă încredere am avut....”...ce-o fi însemnând asta? Să înţeleg că la un moment dat ţi-ai încredinţat mici secrete unei persoane care, orbeşte, ai crezut că îţi merită încrederea? Să înţeleg că plictisit(ă) sau enervat(ă) de monotonia imposibilităţii de a-ţi vărsa amarul mamei sau tatălui, de departe persoanele cele mai demne de încrederea ta, ai început să-ţi deschizi sipetele catre....către el...sau către ea....nu conta faptul că nu aţi fost prieteni din fragedă copilărie sau că nu aţi fost colegi de grădiniţă sau de şcoală...la un moment dat ai cedat. Ai privit adânc în ochii ei(lui) şi apoi i-ai închis pe ai tăi. Tainele tale au curs, liniştindu-ţi sufletul, descărcâdu-se de umbrele necazurilor, a vorbelor grele, a încercărilor prin care ai trecut. Ţi-ai încredinţat sufletul chiar, căutând sprijinul moral în braţul ce chiar te-a sprijinit la un moment dat....şi?

Arthur Schopenhauer spunea că „e mai ruşinos să nu ai încredere într-un prieten decât să fii înşelat de el”....dar a cui ruşine e mai mare? A ta, că nu ai încredere sau a lui (ei) că te-a trădat?A ta pentru că îţi dai seama la un moment dat că cineva îţi ştie secretele sau a lor, care îşi calcă cuvântul mai repede decât şi l-au dat?

.........................................................................................................................................................

COPY/PASTE

ÎNCRÉDERE s. f. Acțiunea de a (se) încrede și rezultatul ei; sentiment de siguranță față de cinstea, buna-credință sau sinceritate a cuiva; credință. ◊ Expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredința orice secret, orice misiune. Sentiment de convingere; lipsă de îndoială.

ÎNCRÉDE vb. 1. v. bizui. 2. a se baza, a se bizui, a conta, a se lăsa, a se sprijini.

………………………………………………………………………………………………………

Ok…Câtă relevanţă mai are oare esenţa acestor definiţii? ….merită să mai avem încredere în oamenii de lângă noi? De ce oare ne deschidem sufletele? Trebuie?

Ai mers senin(ă) fără frică până în clipa în care ai observat zâmbete pe la colţuri. La început nu le-ai dat importanţă însă la un moment dat au devenit obsesiv de prezente şi ai început să-ţi pui întrebări . Descoperirea adevărului a venit ca un ciocan în moalele capului, ochii ţi s-au împăienjenit şi refuzând să dai frâu liber lacrimilor ai închis în tine furia. Întrebările îţi tocau creierii….de ce, de ce….pentru că…am avut prea mare încredere? Şi te vei întreba la nesfârşit, pentru că îţi va fi ruşine să priveşti în ochi trădarea. Îţi va fi ruşine de ruşinea lor.

…doare…doare al naibii de tare să simţi că eşti trădat de persoana în care aveai o încredere fără margini….leacul însă vine tot din esenţa durerii pentru că aşa cum spunea Emil Cioran,“o întrebare rumegată la nesfârşit te macină la fel ca o durere înăbuşită”. Trebuie să scapi de ea.

…..după cum spuneam, nu e vorba despre sex….dar aţi avut încredere în mine şi aţi intrat. Vă mulţumesc.

Lumini si umbre

…si ca sa completez…

Ziua nationala. Ziua cu fasolea si ciolanu’…ziua adunaturii, ziua imbratisarii generale….a cui? A noastra, a romanilor.

Ieri am iesit din casa manat mai mult de dorinta de a reusi sa ies la pensie curat si…”placut uscat”…adunatura impestritata din jurul Arcului de triumf m-a dus cu gandul la celebrele episoade augustiene sau cele de 1mai, cu stegulete si pancarte…macar atunci erau free, moca, gratis. Acum…pentru toate buzunarele, de la 2 lei in sus pentru stegulete , steaguri, etc…in toata zona, bineinteles, circulatia pietonala, atent supravegheata si dirijata de ei…stiti voi cine. Telefonia mobila…bruiata…din nou bineinteles. O cafea, un ceai, un san..chiar, mai stie cineva cum se numeau chestiile alea facute din doua felii de paine unse cu unt intre care trona o felie de salam? Ca eu nu mai tin minte…acum cica se numeste sandviş sau senduici sau sandwich...ma rog...chestiile alea se puteau cumpara doar de la un singur butic , singurul autorizat sa desfasoare activitati comerciale in zona. Cersetori, hoti de buzunare, oameni ai strazii, membri ai diferitelor partide politice implicate in eveniment, multa armata, politie, jandarmerie si pompieri, care de televiziune, aurolaci, oameni educati mai mult sau mai putin, toti , ingramaditi pe un spatiu extrem de ingust si extrem de bine demarcat, printre care se perindau intr-o plimbare fara de sfarsit , oameni simpli, tineri, adolescenti, tinere perechi si foarte multi copilasi. FOARTE MULTI! Adusi de parinti sau bunici sa vada parada. De fapt sa vada „tancurili mamaie si pustili si avioanili...”...invariabil auzeai aceeasi fraza. Toata lumea voia sa vada totul....DE ACOLO. DE LANGA ARCUL DE TRIUMF. De ce oare tocmai de acolo cand mai jos cu 2,3 stalpi(ca si distanta)se putea sta lejer, la marginea soselei si se putea vedea totul...COPIII puteau vedea totul. Toti am fost copii si ne aducem aminte ce emotii ne incercau la trecerea militarilor pe langa noi in sunetul fanfarei(ma scuzati, pe unii dintre noi).

Ca sa trec de aspectul asta al momentului...am trait un sentiment bizar...am trait sentimentul ca nu sunt in tara. Tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, m-a invatat inca de cand eram foarte mic, sa ma ridic in picioare cand se canta imnul de stat si sa ma descopar. Semne minime de respect fata de ceea ce inseamna insemnele tarii, sonore sau heraldice, respect fata de tara ta. Tara de care spunem cu atat patos ca o iubim ca suntem mandri de ea , de faptul ca suntem romani...pe dracu.

Nimeni nu s-a descoperit in momentul intonarii imnului, nimeni nu s-a intors cu fata catre drapel, atmosfera era una de bazar, balci, de bienvenu, intalnire tovaraseasca, targ de weekend, gratare fara fum. Oare asta sa fie atitudinea pe care trebuie sa o avem? Oare asta merita tarisoara asta? Sau trebuie neaparat o lingura de fasole si o bucata de ciolan stropita cu tuica fiarta ca sa ne aducem aminte cine suntem?

Mai tarziu, ajuns acasa, incercam sa vad ceva cat de cat la tv...imagini legate de eveniment...nimic...doar spume la gurile oamenilor de presa expunand extraordinarele imagini cu luptele de strada sau ...sa le spun de cazan?...sau huiduielile adresate unuia sau altuia...sau hazul extrem indus privitorilor cu imaginile unei masini blindate ramase fara suflet in mijlocul junglei urbane. S-a intrebat cineva cam ce simteau oamenii aia care se chinuiau sa puna in miscare imensa masinarie? Nu. S-a intrebat cineva oare...ce-ar fi simtit oamenii aceia intr-o situatie similara undeva ...in Afganistan de exemplu? Nu. Conta doar ca ....lumea se bate pe fasole si tuica fiarta...o tara de fomisti? O tara de alcoolisti?

O intrebare venita parca de nicaieri...de ce defileaza armata pe 1 decembrie? De ce nu defileaza pe 25 octombrie?(n.a.p.)

O alta intrebare...retorica bineinteles...unde sunt drapelele de pe stalpi, de pe cladiri, de pe masini, de pe birouri, de peste tot? Unde? Ne este rusine cu drapelul nostru? Si daca tot luam toate rahaturile de la americani, de ce nu luam si dragostea fata de insemnele tarii? De ce nu luam si bucuria de a sarbatori pur si simplu ziua nationala? De ce trebuie sa asteptam mereu si mereu pomeni, sa ne facem de ras in vazul lumii intregi, lumea aia de care spunem ca e rea si ne vorbeste de rau...

Voi iubiti drapelul tarii? Iubiti Romania? Oare...? va rog sa nu-mi raspundeti...raspundeti-va voua ...in gand sau in gura mare....aveti in casa un drapel...cat de mic...daca da, ce ati facut cu el ieri? Nu-mi raspundeti...ganditi, reflectati si raspundeti-va singuri...lucruri si idei simple pornite din mânia starnita de indiferenta fata de ceea ce suntem, fata de gandul ca ne aducem aminte de mizeriile astea doar de sarbatori...de ce nu si in martie...in iunie...in august...noooah...e concediu....

Intrebarea moderatorului TV: „va este rusine ca sunteti român?”....

.....dar de ce ar trebui sa ne fie rusine?

...ieri fu ziua cu lumini, cu lumini si foarte multe umbre.

Culori de sarbatori

….verde, rosu, galben…la naiba, unul nu se aprinde…si se repeta treaba asta…

Incerc sa deslusesc misterul care face ca ghirlanda mea sa nu se aprinda cum trebuie…verde, rosu, galben…fara albastru. Anul trecut mergea, eh…cine vede si nu stie spune ca asa trebuie sa fie. Deodata simt ca imi este foarte cald…poate mai cald ca niciodata iarna…privesc mirat in jur si nu pot sa-mi dau seama de unde vine asta ca si geamul e deschis…sa se primeneasca aerul din casa…e bun aerul rece de iarna, chiar daca nu e zapada si gerul e mai mult uscat si plin de praf…si totusi..de ce mi-e cald?

Incerc sa agat globurile in pom dar nu le gasesc…beteala la fel nu e de gasit..doar varful asteapta inca singurel sa fie cocotat sus, sus de tot, langa tavan.

Ridic privirea si incerc sa vad pe geam luminile Craciunului clipocind in ferestrele caselor vecine…fiecare are alt ritm, care mai de care mai zglobiu, care mai de care mai colorat…dar mi-e cald…si oare unde sunt globuletele? Mi se usuca gura si totusi mi-e bine…miroase cald, a cozonaci si sarmalute aburinde..carnatii bolborosesc usor sub capacul ceaunului parca barfind la coltul pietii. Vinul face smechereste cu ochiul din balcon…e rece acolo dar el se simte bine…va veni si randul lui.

De ce oare nu vin colindatorii ca in alti ani? De ce ajungem sa nu mai deschidem usa…uhhh…s-au terminat banutii, merele si portocalele, nucile si prajiturelele ce le aveam pregatite pentru ei dar…au fost prea multi…Acum insa, anul asta nu a fost nici unul…nu mai colinda nimeni, poate doar noi, cei care avem inca in sange traditia…

Incerc cu disperare sa-mi dau seama ce se petrece…mi-e cald si totusi imi este bine. Cu coada ochiului privesc bradul care asa..ca prin minune se imbraca cu hainuta lui de fiecare an, plina de globuri si beteala…de unde or fi aparut? Cine le-o fi agatat?

Pe geam se vad doar luminite…vantul abia daca adie ridicand praful dintre blocuri…pe lac e plin de rate salbatice care in fiecare an poposesc aici in cete intunecate…dar…unde e zapada? Unde e zapada anilor trecuti? Unde e zapada in care ne tavaleam toata ziulica cu manutele inghetate si bocanceii uzi, cu nasul rosu dar plini de bucurie si rasete colorate de nevinovatia si simplitatea copilariei…unde e zapada in care ne faceam colibe sau…cazemate si ne bateam cu bulgari pana ne prindea intunericul…unde e zapada din care faceam…oameni de zapada? Chiar…cand ati facut ultima data un om de zapada? Stiti ca nu vreau raspunsuri…doar aduceti-va aminte…

Tresar usor…”tati…pui si tu varful?”…in jurul bradului e toata familia mea…ma privesc toti cu nerabdare…bradul e gata, doar…asteapta varful…ma urc pe scaun si potrivesc steluta din varf apoi privesc in jos…si-mi dau seama de ce mi-e cald….e caldura familiei adunate de Craciun in jurul bradului…caldura dragostei care ne tine uniti trecand peste toate incercarile vietii…impreuna.

…verde, rosu, galben…unul nu se aprinde…si se repeta treaba asta…dar chiar ca nu mai conteaza…e Craciunul si toata familia e aici.

Crai nou

…privesc departe, atat cat ochii ma pot ajuta…unduiri de fum se ridica catre Steaua Polara serpuind printre norii rari si pufosi ca barba lui Mos Craciun.

E plin de umbre sub coarnele Lunii…e Crai Nou insa fara zapada, gerul uscat , nici el prea aspru, intepeneste noroiul de pe ulite in mici creste uricioase pe care stau in rand, linistite, ciorile.

Pe langa garduri, siluetele grabite ale cainilor adulmeca in cautarea vreunui os aruncat de careva sau a vreunui pui de gaina ratacit de closca si intepenit de frig printre ierburile crescute salbatic. La ferestre clipocesc lumini razlete…anul asta nu avem flori de gheata si o pot vedea pe mama robotind, suflecata, pregatind bucatele pentru masa de Craciun. Copiii…copiii alungati in casa de intuneric, alearga chiuind in jurul mamei care-si priveste zambind ghemotoacele, manjindu-i pe la nas cu faina din covata.Din cand in cand un trosnet surd mai sparge aerul amintindu-ne ca focul isi face treaba. Sobele tolocănesc pline de jarul rosiatic, imprastiind incasa miros de rasina si seu de oaie. Usa sopronului e data de perete, semn ca tata isi face de lucru la lumina chioara a lampii cu gaz atarnate de grinda, fugarind mâţele ce chiorlaie pofticioase la carnatii atarnati la uscat. Din cand in cand se mai aude cate o sudalma si spre blanoasele mustacioase zboara bucati de sipca scoase din peretele sopronului, de parca nu ar fi deajuns ca si cainele e liber prin ograda.

Cotetul porcului e gol.

Bunicul deshama caii..a mai adus o caruta de lemne de la padure, cu toate ca sunt destule…”sa fie”, sopteste abia auzit, pufaind lacom din tigara storcita. Stiu ca e doar un motiv ca sa ajunga in padure trecand prin valceaua deasa…face acelasi drum in fiecare zi , ca are sau nu treaba, trece pe acolo. Nu poate uita cum zapada a luat-o pe bunica intr-o iarna grea. Venea acasa si a apucat-o intunericul si viscolul pe drum. El a asteptat-o pana seara tarziu cand, disperat, a pornit calare sa o caute…i-a mai gasit doar o manusa…si asta doar cand s-a topit zapada..lumea spune ca au mancat-o lupii veniti pe gheata de peste Dunare…

De atunci…merge in fiecare zi pe acelasi drum, sperand ca o va zari venind…da...e dus…e dus in alta lume, a disperarii si singuratatii…el cu neimpacarea lui…de ce a lasat-o singura? Cateodata ramane impietrit holbandu-se la mama…stiu ca seamana ca doua picaturi cu bunica…si la frumusete si la vrednicie, asa ca il inteleg…sau cel putin cred ca il inteleg…

Mama framanta cozonacii. Bate cu ei de covata de zice tata c-o s-o sparga, si alta noua e scumpa. O trec sudorile insa nu se lasa. Intr-un tarziu, presara aluatul cu faina, face o cruce usor cu varful degeteleor, abia zarita, acopera covata cu stergarul ala cu pasarele albastre si apoi o aseaza la caldura…sa creasca.

E cald si un miros dulce-acrisor inunda casa…mama a scos oala cu sarmale din cuptor…mmm…sarmalute in foi de vita amestecate cu sorici si bucatele de sunca afumata. Hm…tata iar pitroceste varza…se simte mirosul de peste deal, asa spune mama, “barbateee, vantura si tu varza aia cand bate vantu spre sat”…tata rade zgomotos si face ce stie el…

Anul asta nu avem brad. O sa agatam scara mâţei de grinzi si colindam langa soba. Colaceii asteapta atarnati pe sfoara de cuiul de langa usa, merele sunt la locul lor in săcuţ iar nucile coapte in castron pe masuta de sub geam. Pe ulita e zarva…cica vine popa cu Ajunul…mama isi drege vesmintele scuturand faina isi aseaza parul sub basma si fuge pe poteca stramta spre poarta…frumoasa e mama…ea merge mereu la biserica, tata nu. Si acum suduie indesat….bunicul vorbeste cu caii.

Eu cu sora-mea pandim cozonacii, cainele fugareste matele..la poarta se vede o lumina. Mama aduce popa in casa…ţârcovnicu dă bătaie cu Doamne miluieste, popa da cu agheasma si trage cu ochiu la ce e pe masa. Tata sparge lemne cu furia celui care nu vrea sa vorbeasca.

…privesc departe, atat cat ochii ma pot ajuta…si nu vad decat fum.

E Crai Nou si canta ceasul din turn.

Replici 1

Cine spune ca sarbatorile usureaza sufletele se inseala. Unora li se intampla, altora, mai putin. Cert este ca toti avem problemele de zi cu zi, pentru fiecare problema lui fiind cea mai importanta. Mergand cu Reatebeul zilnic , nu pot sa ma fac ca nu aud ce se vorbeste in jurul meu. Cateodata ma bufneste rasul, cateodata raman pe ganduri, cateodata ma fac ca nu aud….In speranta ca nu veti interpreta textul ca o navalire in intimitatea individului, atat timp cat franturile de dialoguri fac parte din convorbirile telefonice purtate in mijloacele de transport, va invit la o lecturare de seara, ma rog…fiecare cand are chef…

………………………………………………………………………………………….

D’aia ti-am zis, vezi si tu…

…pai, in ce sens? Aaaa, era clar…

…si nici nu prea eram pregatita…

…si-a pus aparat dentar, din ala cu sarme, stii?

…urmeaza statia…

Caaaat? Pe bune? Si nu l-ai luat?

…nu, nu, nu, eu cobor la supermarket putin sa iau carne…

…aaa, eu nu pun niciodata mai mult de jumate, 50% votka si 30% suc…

…si pe mine. Am banii dar nu-i dau acum…

Cine mai doreste ace, doua truse la un leu….

…daca el nu are atunci cine?

Bai, a facut ala masina? Da? OK, mergem in Berzei.

Da colegu’…revino-ti te rog, da?

…nu te freaca pe tine ce fac eu…

Iti trimit sms fata, ca nu pot sa strig in gura mare ce fac…

…bea ca un bou si-mi scoate ochii ca-mi iau ciorapi…

…si-i tot spun, dar ea nimic…vrea sa vina. Iti dai seama ca s-a dus naibii revelionu’?

…e in parc cu proasta satului…

…pai abia m-am urcat. Ma mai enervezi mult?

…daaa, lucreaza la Turbomecanica …si nu face nimica…

…pai sa-mi spui cat se poate ca sa stiu cum iau…

…hai fă, ca mergem toate…

…sa vezi pumni ce-ti iei daca mai vorbesti asa…

…gasesti cheia tot acolo…

…pai sa va dau adresa de mail:…..@yahoo.com…

…bai, esti nebun? Am fost toti acolo…ce caterinca…

…da, iubire…si cartofi…

…fata, ai inebunit? Aia nu e mai grasa ca mine?

…va pup, va pup,da…va pup, va pup…

…ei na, eu am pus 20 si ea restu’…

Pai tu asa faci mereu…si eu…ca proasta…

…dar ultima editie aveti? Ca le am pe toate.

…cum , te intorci la el? Cred ca nu esti normala, draga…

…se uita ăl batran la mine ca la stafii:”ce, ai venit acasa?”…

…eu gatesc doar cu ulei din porumb draga…

…doua brichete la un leu, servetele umede, 3la 2 lei avem….

…da , sefu, mai am doua statii si ajung…

…si cand ajung eu, fac si balanta pe luna trecuta…

…pai stii ce era la Banica? Omor!

…mamaie, vrei sa-ti faca mamaia si piftie? De curcan mamaie…

Vreaaau scaaaaun!!! Taci naibii, mami, ca se supara lumea…

…da ma-n beep mea ca si tu esti rahat in beep mea, ca ai spus ca aduci tu-n beep mea, retardatule…

…deschide usa crestine, ca venim si noi la tine….

…wow, ce poze misto face tipu’, sa mor io…

…da draga, am lista dar poate mai vrei ceva…

…am trimis mesaj cu lalala, cacamaca si nimica-n puii mei…

…mamaaa, si canta Guta fata, suuuper…

…da ma…sifoane , toate alea sunt acolo, noi , doar cu banu’…

…bai…esti nebun? Un million? Ce dracu bei de un million de revelion?

…vai da’ ce putea draga…un aurolac, ce poate sa fie intr-un tramvai?

…dute si fa un Xerox si ne vedem acolo. Sa nu uiti de timbru.

…ala? E pentru saraci , tu…

Da, da, spune…nu, ca e…nu, da, da, asa e, da…nu…

…de sticla? Nu e mai usoare de plastic?

…ei, eram calare pe mata, boule. Eram beat mort, ce stiu eu?

…sigur mama, va iubeste mama…

…de oaie? Pai nu stiu daca are.

…pai tre sa ma vopsesc…nu vazusi ce par am?

…sigur…pe la 8. Prea devreme? OK, la 9.

…si era un jaf de masina si mai asculta si manele…

…am baut pana ne-am facut praf. Stii ce-i aia? Dauna totala.

…e totul facut in casa. Nimic din comert, intelegi?

…da mă, dar ei i-ai spus? Perfect atunci…ne-am scos…

…si se crede sefa mare…ce sa spun…

…am luat un rahat. Nu ne-a dat nimic…

…ce…ai vrea sa invat ca tampita?

…ce funky, sa mor io…nu credeam…

…cand ai avut timp de pregatiri, tu mai ai si timp liber?

…si poti da vina pe el? Nu, ca si noi am fi facut la fel…

…ma duc fata, da’ e nasol fara zapada….

Replici 2

-Ai luat?
-Nu.
-De ce?
-Pai...
-Pai , ce? Ce am vorbit noi?
-Stiu dar...
-Dar ce?
-Am crezut ca...
-Ce naiba ai crezut? De ce n-ai luat?
-Am fost acolo si...
-Si ? Ce?
-M-am gandit...
-Iar ai gandit? Ce ti-am spus sa nu mai gandesti?
-Stiu dar...
-Boule!
-Stiu dar...
-Daca stiai faceai ce ti-am spus!
-Asa e...promit sa...
-Promiti pe naiba...pleaca. Sa nu vii fara.
-Da....stiu, dar ..
-Ce dar? iar incepi? Vrei sa ma enervezi?
-Nu.
-Atunci?
-Voiam sa-ti spun ca...
-Ca ce? N-ai plecat?
..............................................................................
-Mda...
-Alo...iubito...
-Ai luat?
-Voiam sa-ti spun ca...
-Baaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai! Esti culmea!!!
Bip, bip, bip, bip.....
-Ceeee? Ai inchis? Pfff....bou' naibii...
............................................................................
-Iubituleee.....aloooo....mai vii azi acasa?
-............................................................................
-Iubiteeeeel! De ce nu vorbesti?
-.............................................................................
-Iubire! Tu nu auzi?
-..............................................................................
-Bai boule, fir-ar mata a naibii, de ce taci pe banii mei?
-Alo, fosta ta soacra la telefon. Ce spuneai?
Bip, bip, bip, bip.....
................................................................................
...iubiree...si eu cu ce imi fac unghiile?

Ferestrele cartierului

In sfarsit...liniste...nu stiu daca e linistea aia buna sau aia dinaintea furtunii..totusi parca nu mai zumzaie contoarele de injuraturi infundate…ca de obicei, ideile imi vin pe drum…asa e cand ai de facut drumuri…pe trotuar, in reatebe sau in metrou, la piata sau la rand la farmacie, auzi franturi de dialoguri si vezi secvente de viata care trecute prin cortexul personal te imping la reflectii.

….multe, putine, de mantuiala sau profunde, reflectiile tin de natura fiecaruia. Se intelege ce se vreasau ce e mai convenabil, nu intotdeauna ceea ce trebuie sau ce e corect iar eu nu fac exceptie…

Impins fara voia mea (..sau poate ca nu…e tot ceva mai mult sau mai putin voluntar…chestie subiectiva) in valtoarea disputelor(dar oare se poate spune asa?) ce umplu de mal apele zangului, te cuprinde un val de adrenalinaprost administrata. Si urmarile s-au vazut…

Parca acum cateva zile citeam numai cuvinte dulci, promisiuni si incercari de transformare sufleteasca in ajun de Craciun…la fel ca un personaj omniprezent in viata noastra , a celor dintre granite si nu numai, am sa incerc sa va aduc aminte de ceea ce se simtea peste tot in jurul nostru, in aer sau aievea in acele zile…caldura umana.

Vreti sau nu, suntem oameni…homo sapiens…adica fiinta bipeda inzestrata cu inteligenta superioara tuturor vietuitoarelor de pe planeta….da, stiu ca stiati insa stiati ca tot homo sapiens este singura vietuitoarecare minte ? Stiati ca e singura fiinta care ucide din placere? Stiati…stiu…

…ce e zangul?Parerea mea? Un soi de cartier….sau poate nu asa …la scara mai mica, o asociatie de bloc cu cateva scari….ce gasim acolo? O sumedenie de homo sapiens, fiecare diferit chiar si de cei din propria familie, copii, tineri, adulti, batrani…toate varstele sunt prezente pe lista de intretinere…fiecare scara are tipicul ei…bisericute peste tot…ni se pare normal sa fie…poate e…poate nu…e tot un soi de organizare minitribala…fiecare bisericuta are un lider de opinie…cel sau cea care dirijeaza opinia celorlalti…in bine sau dimpotriva…inevitabil…apar dispute…locul de parcare, gunoiul aruncat aiurea, restantieri, geamul spart de copilul vecinilor, femeia de serviciu care nu spala scara, scandalagiul de la 4, ala de-si bate femeia de 3 ori pe zi si-odata seara, betivanca ce doarme pe unde apuca, comunitarii din scari si spatial verde plin de mucuri si resturi de mancare…se gasesc motive…E drept..mai sunt si flori la ferestre, destule gospodine ingrijesc de familiile lor, cate un nene care schimba becul ars pe palier, se aud si cantece de voie buna, cate un “la multi ani” sparge linistea serilor, pensionarii care bat zarurile, bunicutele care vad totul , stiu totul si dirijeaza totul…

Un lucru insa e clar…in momentul in care simti ca linistea pune stapanire, traverseaza…..sigur va zbura pe geam un borcan sau o punga cu gunoi si nu cred ca te-ai bucura sa iti aterizeze in cap…

Asa e zangul…un loc mioritic(prin adoptie) in care dupa o zi de truda venim sa ne vedem prietenii, vecinii, nesuferitii, pensionarii, bunicutele, copilasii si animalutele de pe langa bloc…blocul ..Zang.

Zilele astea priveam de pe strada cum incet, incet luminitele Craciunului dispar…dispar ascunse in sertarele ce le vor tine ascunse pana la anul….m-am bucurat ca am vazut din ce in ce mai putini brazi aruncati…incerc sa nu-mi imaginez de ce..e bine asa…

Ferestrele sunt intredeschise…vecinii sunt deja acasa…sa ma grabesc si eu…