Lumini si umbre

…si ca sa completez…

Ziua nationala. Ziua cu fasolea si ciolanu’…ziua adunaturii, ziua imbratisarii generale….a cui? A noastra, a romanilor.

Ieri am iesit din casa manat mai mult de dorinta de a reusi sa ies la pensie curat si…”placut uscat”…adunatura impestritata din jurul Arcului de triumf m-a dus cu gandul la celebrele episoade augustiene sau cele de 1mai, cu stegulete si pancarte…macar atunci erau free, moca, gratis. Acum…pentru toate buzunarele, de la 2 lei in sus pentru stegulete , steaguri, etc…in toata zona, bineinteles, circulatia pietonala, atent supravegheata si dirijata de ei…stiti voi cine. Telefonia mobila…bruiata…din nou bineinteles. O cafea, un ceai, un san..chiar, mai stie cineva cum se numeau chestiile alea facute din doua felii de paine unse cu unt intre care trona o felie de salam? Ca eu nu mai tin minte…acum cica se numeste sandviş sau senduici sau sandwich...ma rog...chestiile alea se puteau cumpara doar de la un singur butic , singurul autorizat sa desfasoare activitati comerciale in zona. Cersetori, hoti de buzunare, oameni ai strazii, membri ai diferitelor partide politice implicate in eveniment, multa armata, politie, jandarmerie si pompieri, care de televiziune, aurolaci, oameni educati mai mult sau mai putin, toti , ingramaditi pe un spatiu extrem de ingust si extrem de bine demarcat, printre care se perindau intr-o plimbare fara de sfarsit , oameni simpli, tineri, adolescenti, tinere perechi si foarte multi copilasi. FOARTE MULTI! Adusi de parinti sau bunici sa vada parada. De fapt sa vada „tancurili mamaie si pustili si avioanili...”...invariabil auzeai aceeasi fraza. Toata lumea voia sa vada totul....DE ACOLO. DE LANGA ARCUL DE TRIUMF. De ce oare tocmai de acolo cand mai jos cu 2,3 stalpi(ca si distanta)se putea sta lejer, la marginea soselei si se putea vedea totul...COPIII puteau vedea totul. Toti am fost copii si ne aducem aminte ce emotii ne incercau la trecerea militarilor pe langa noi in sunetul fanfarei(ma scuzati, pe unii dintre noi).

Ca sa trec de aspectul asta al momentului...am trait un sentiment bizar...am trait sentimentul ca nu sunt in tara. Tata, Dumnezeu sa-l odihneasca, m-a invatat inca de cand eram foarte mic, sa ma ridic in picioare cand se canta imnul de stat si sa ma descopar. Semne minime de respect fata de ceea ce inseamna insemnele tarii, sonore sau heraldice, respect fata de tara ta. Tara de care spunem cu atat patos ca o iubim ca suntem mandri de ea , de faptul ca suntem romani...pe dracu.

Nimeni nu s-a descoperit in momentul intonarii imnului, nimeni nu s-a intors cu fata catre drapel, atmosfera era una de bazar, balci, de bienvenu, intalnire tovaraseasca, targ de weekend, gratare fara fum. Oare asta sa fie atitudinea pe care trebuie sa o avem? Oare asta merita tarisoara asta? Sau trebuie neaparat o lingura de fasole si o bucata de ciolan stropita cu tuica fiarta ca sa ne aducem aminte cine suntem?

Mai tarziu, ajuns acasa, incercam sa vad ceva cat de cat la tv...imagini legate de eveniment...nimic...doar spume la gurile oamenilor de presa expunand extraordinarele imagini cu luptele de strada sau ...sa le spun de cazan?...sau huiduielile adresate unuia sau altuia...sau hazul extrem indus privitorilor cu imaginile unei masini blindate ramase fara suflet in mijlocul junglei urbane. S-a intrebat cineva cam ce simteau oamenii aia care se chinuiau sa puna in miscare imensa masinarie? Nu. S-a intrebat cineva oare...ce-ar fi simtit oamenii aceia intr-o situatie similara undeva ...in Afganistan de exemplu? Nu. Conta doar ca ....lumea se bate pe fasole si tuica fiarta...o tara de fomisti? O tara de alcoolisti?

O intrebare venita parca de nicaieri...de ce defileaza armata pe 1 decembrie? De ce nu defileaza pe 25 octombrie?(n.a.p.)

O alta intrebare...retorica bineinteles...unde sunt drapelele de pe stalpi, de pe cladiri, de pe masini, de pe birouri, de peste tot? Unde? Ne este rusine cu drapelul nostru? Si daca tot luam toate rahaturile de la americani, de ce nu luam si dragostea fata de insemnele tarii? De ce nu luam si bucuria de a sarbatori pur si simplu ziua nationala? De ce trebuie sa asteptam mereu si mereu pomeni, sa ne facem de ras in vazul lumii intregi, lumea aia de care spunem ca e rea si ne vorbeste de rau...

Voi iubiti drapelul tarii? Iubiti Romania? Oare...? va rog sa nu-mi raspundeti...raspundeti-va voua ...in gand sau in gura mare....aveti in casa un drapel...cat de mic...daca da, ce ati facut cu el ieri? Nu-mi raspundeti...ganditi, reflectati si raspundeti-va singuri...lucruri si idei simple pornite din mânia starnita de indiferenta fata de ceea ce suntem, fata de gandul ca ne aducem aminte de mizeriile astea doar de sarbatori...de ce nu si in martie...in iunie...in august...noooah...e concediu....

Intrebarea moderatorului TV: „va este rusine ca sunteti român?”....

.....dar de ce ar trebui sa ne fie rusine?

...ieri fu ziua cu lumini, cu lumini si foarte multe umbre.