joi, 11 noiembrie 2010

povestea unui el

A fost odata ca niciodata, ca de nu as fi stiut…as fi tacut…a fost asa…cam prin vremea noastra, prin locurile prin care facem umbra pamantului cand altceva mai bun nu stim a face, intre cei patru pereti ai neputintei limitate de revolutia auzita si plagiata de nenascuti, cand facem breakfast doar coborand din copac direct in Mec , cand nu mai respectam parintii sau bunicii, cand varsta ne da dreptul si stangul, cand vorbeste iarba din jurul capului, cand banii nu mai sunt galbeni ci soli..soli vine cumva de la Nasoli?...cand pozele se fac in fundu gol in fata oglinzii din baie cu blitzul drept spre obiesctiv, cand bisericutele tind sa fie asimilate bisericilor , cand prietena prietenului e mai buna decat prietena ta …dar asta e mai putin important…cam pe acum…. fost un om. Invarteala asta a pamantului a facut ca el, omul, sa ajunga intr-un loc cu multe umbre…se vedea insa de la o posta ca nimerise in locul in care se simtea in mediul lui.. Umbrele nu pot vorbi, umbrele nu pot tipa, umbrele nu te pot lovi si de cele mai multe ori…sunt ascultatoare. A facut el urat o perioada pana a vazut ce si cum si dupa cateva schimburi de amabilitati cu umbre percutante, a ajuns in cel mai luminos loc…la butoane. Doar ca nu putea sa butoneze singur….si acolo mai gasi pe cativa asemeni lui ca si entitate…a fost repede botezat…ca-I trebuia si lui un nume….il chema …el.

Si uite asa, el a inceput sa imparta dreptatea intre umbrele umile si muncitoare…mai scotea una capul cateodata dar era repede stinsa cu bata nemiloasa a butonistului. In scurt timp si-a facut aparitia si ….ea. Nimic asemanator cu el….doar componenta hardware, cu unele modificari pe la periferice. Softul…era bun…altfel nu ajungea acolo. Nu stiu ..licentiat sau nu…dar era bun.
Dupa o perioada, el si-a dat seama ca scaunul ce il primise la botez cam scartaia, doar nu era sa primeasca the best of…nu? Trebuia uns….scaunul. si doar nu va inchipuiti ca isi muldalea el manutele saracutul de el….nu. A facut repede rost de ungatori. Ca se gasesc….oho…slava celui care da si ia. Dupa ce as chimbat cateva serii de ungatori, unii si-au dat seama cam despre ce e vorba in propozitie si au ales sa-si schimbe jobu….paguba in ciuperci gandea el frecandu-si mainile…mai sunt la coada. Si n-a trecut mult timp si iata…a aparut. Treaba era rezolvata insa la un moment dat si-a dat seama ca are o problema…nu…nu cu sanatatea, nu cu plata slujbasilor, nu… Problema lui el era de alta natura….ungatorul a venit si cu ungatoarea . Uhh..pe el au inceput sa curga transpiratii reci pe frunte si pe sira spinarii. Ungatoarea il baga in boli….care mai de care mai exotice. Ok..dar ce face cu ea? Ca ea…nu e o ea oarecare. E o ea cu soft updatat…la zi. Pana una alta…asteapta…in sala de mese e spectacol…free, moca, dijaba…gratis. Si scaunul a inceput sa nu mai scartaie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu