"Iubeşti un corp fără suflet sau fără sentiment când îl iubeşti fără consimţământul şi dorinţa sa"
Michel de Montaigne
paharul gol...


Când ochiul meu va plânge
poate pentru ultima dată,
vei înţelege sper că viaţa ne-a fost lăsată
să iubim , să fim iubiţi...
o singură dată.

Paharul plin cu apă de vrei să-l bei odată
tot...
îţi va fi greu s-o faci fără să verşi
puţin pe buzele-ţi crăpate
şi mai târziu, când setea te va chinui din nou
Îţi vei aduce-aminte de picăturile vărsate
Frângându-ţi degetele-amarnic
pe un pahar gol.

Atunci priveşti la cel de peste drum
Şi jinduieşti la apa ce o soarbe
prea zgomotos, ai spune, şi te doare
Să ştii că el mai are şi tu, nu.

Când ochiul meu va plânge
Poate pentru ultima dată,
Va fi cu lacrimi dulci, expres lăsate
Să-ţi potolească setea şi gândurile toate
Să-ţi limpezeasca...poate.


9 octombrie 2006