"...viaţa este un dar pe care-l merităm atunci când îl dăruim."
Rabindranath Tagore...fără
arcada simplă a clipei ce-o trăiesc
încearcă disperată să-ţi respire
strângând la piept, mireasma de magnolie târzie...
Ascunsă-n părul tău ca abanosul
Ce-ţi curge galeş printre sânii goi
M-atrage şi mă chinuie mereu..crudă pedeapsă
Aş vrea s-o simt în sânge şi-n tot ce mă-nconjoară
Să fii a mea, femeie, să fii a mea stăpână.
Privirea ta ca mlădierea unui scump mărgăritar
udat de roua pură a unei dimineţi de mai
o înfăşor în lacrimi de crudă neputinţă
Asemeni pescăruşului ce nu mai vede ţărmul.
..doream un zâmbet simplu...poate ceva mai mult
O vorbă spusă gingaş, un gest...atingerea
Un semn că totul e posibil, că n-am să pierd etern
O rază de lumină cu chipul tău în ea.
19.09.2005
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu